E gresit titlul :) Nu este "frica" este mai repede lucrul cel mai nasol pe care mi-l pot imagina eu ca se poate intampla in viata. Evident, aici dam la o parte pierderea celor dragi si boli si alte chestii d'astea care sunt in liga lor separata. Asa, deci lucrul cel mai nasol care-l poti pati in viata asta, in opinia mea, este sa o traiesti degeaba...foarte profund, nu? Ati vazut careva "About Schmidt"? In filmul ala, Jack Nicholson se trezeste dupa pensionare ca nu a facut nimic o viata intreaga, ca nu are nimic de care sa-si aduca aminte cu placere si ca acum, dupa ce job-ul i-a fost scos brusc din viata, a ramas cu o groaza de timp in care sa se gandeasca. Pe sotie nu o iubeste. De fapt, o uraste. Fata i s-a maritat cu un ratat, s-a mutat in alt oras si-l suna din an in paste, ocazie cu care discuta formalitati sau se cearta. Realizeaza ca toata viata a fost o rutina amarata, pe care a facut-o ca un robot si ca altceva in afara de muncit, cacat, mancat, dormit si discutia de 15min de sera cu nevasta, nu stie sa faca, nu stie sa simta, nu stie aprecieze si nici unde sau cum sa caute...Acestea sunt premisele filmului si nu o sa povestesc mai departe pentru ca daca v-am facut curiosi, o sa-l cautati singuri.
Pe mine m-a impresionat mult filmul asta si mi-a dat de gandit la vremea aia...cati dintre noi nu procedam ca Schmidt? Cati facem altceva, zilnic, care sa iasa din rutina, din obisnuinta? Bine, acum rutina este inevitabila, societatea in care traim ne-o impune, serviciul ne mananca mai mult de 1/2 din zi daca punem la socoteala si drumul dus/intors pentru bucuresteni :), apoi nevoile fizice cateva ore (la diverse persoane in diverse proportii - sunt unii care se caca mai mult decat mananca) si ne trezim seara, acasa, cu doar 2-3 ore la dispozitie, timp pe care unii prefera sa-l foloseasca apretandu-si haniele, spaland ciorapii, stergand praful sau belind ochii la tv...o groaza de timpi morti in care ne putem pierde...de ce facem asta, nu am habar. Preferam sa ignoram tot ceea ce suntem sau ceea ce nu suntem, pentru ca este mai comod. Pentru ca modul in care ne traim viata nu este o chestie punctuala de rezolvat. Daca ma doare gatul, merg la farmacie si-mi iau sirop de tuse, insa daca am o viata ce nu-mi ofera absolut nici o satisfactie nici in plan sentimental nici profesional, nu prea am unde sa ma duc si ce sa cumpar ca sa-mi treaca...si lasam timpul sa treaca...dam pe ignore...ne "multumim" cu ceea ce avem...si viata trece.
Eu nu sunt asa...sac! Am lucruri care ma incita, care ma fac sa vibrez, care-mi starnesc curiozitatea si care-mi ofera doze de "nou" regulat. Sunt fericit pe plan sentimental si de serviciu nu ma plang. Daca stau si ma gandesc seara la mine in ultima saptamana, imi dau seama ca am crescut, ca m-am bucurat, ca am simtit, ca am invatat ceva nou, ca am iubit...scopul meu in viata este sa caut mereu ceva care sa-mi trezeasca interesul. Am invatat sa fiu constient de ceea ce am si sa pretuiesc asta, insa nu ma voi multumi mai mult de 1h la gandul ca acum e bine si asa o sa ramana. Pentru mine, satisfactia vine doar atunci cand dau valoare lucrurilor pe care le fac (dooooh, de parca nu este asa la oricine), cand muncesc pentru un anume sentiment, pentru o idee, pentru o informatie sau pentru alcoolizare buna, cum voi face si in seara asta.
Voi?
P.S. Uitati si o melodie care exprima oarecum ceea ce am incercat si eu sa transmit in postul asta:
Back in the day you had been part of the smart set
You'd holidayed with kings, dined out with starlets
From London to New York, Cap Ferrat to Capri
In perfume by Chanel and clothes by Givenchy
You sipped camparis with David and Peter
At Noel's parties by Lake Geneva
Scaling the dizzy heights of high society
Armed only with a cheque-book and a family tree
You chased the sun around the Cote d'Azur
Until the light of youth became obscured
And left you on your own and in the shade
An English lady of a certain age
And if a nice young man would buy you a drink
You'd say with a conspiratorial wink
"You wouldn't think that I was seventy"
And he'd say,"no, you couldn't be!"
You had to marry someone very very rich
So that you might be kept in the style to which
You had all of your life been accustomed to
But that the socialists had taxed away from you
You gave him children, a girl and a boy
To keep your sanity a nanny was employed
And when the time came they were sent away
Well that was simply what you did in those days
You chased the sun around the Cote d'Azur
Until the light of youth became obscured
And left you on your own and in the shade
An English lady of a certain age
And if a nice young man would buy you a drink
You'd say with a conspiratorial wink
"You wouldn't think that I was sixty three"
And he'd say,"no, you couldn't be!
Your son's in stocks and bonds and lives back in Surrey
Flies down once in a while and leaves in a hurry
Your daughter never finished her finishing school
Married a strange young man of whom you don't approve
Your husband's hollow heart gave out one Christmas Day
He left the villa to his mistress in Marseilles
And so you come here to escape your little flat
Hoping someone will fill your glass and let you chat about how
You chased the sun around the Cote d'Azur
Until the light of youth became obscured
And left you all alone and in the shade
An English lady of a certain age
And if a nice young man would buy you a drink
You'd say with a conspiratorial wink
"You wouldn't think that I was fifty three"
And he'd say,"no, you couldn't be!
You'd holidayed with kings, dined out with starlets
From London to New York, Cap Ferrat to Capri
In perfume by Chanel and clothes by Givenchy
You sipped camparis with David and Peter
At Noel's parties by Lake Geneva
Scaling the dizzy heights of high society
Armed only with a cheque-book and a family tree
You chased the sun around the Cote d'Azur
Until the light of youth became obscured
And left you on your own and in the shade
An English lady of a certain age
And if a nice young man would buy you a drink
You'd say with a conspiratorial wink
"You wouldn't think that I was seventy"
And he'd say,"no, you couldn't be!"
You had to marry someone very very rich
So that you might be kept in the style to which
You had all of your life been accustomed to
But that the socialists had taxed away from you
You gave him children, a girl and a boy
To keep your sanity a nanny was employed
And when the time came they were sent away
Well that was simply what you did in those days
You chased the sun around the Cote d'Azur
Until the light of youth became obscured
And left you on your own and in the shade
An English lady of a certain age
And if a nice young man would buy you a drink
You'd say with a conspiratorial wink
"You wouldn't think that I was sixty three"
And he'd say,"no, you couldn't be!
Your son's in stocks and bonds and lives back in Surrey
Flies down once in a while and leaves in a hurry
Your daughter never finished her finishing school
Married a strange young man of whom you don't approve
Your husband's hollow heart gave out one Christmas Day
He left the villa to his mistress in Marseilles
And so you come here to escape your little flat
Hoping someone will fill your glass and let you chat about how
You chased the sun around the Cote d'Azur
Until the light of youth became obscured
And left you all alone and in the shade
An English lady of a certain age
And if a nice young man would buy you a drink
You'd say with a conspiratorial wink
"You wouldn't think that I was fifty three"
And he'd say,"no, you couldn't be!
Nu zic ca nu ai dreptate, dar esti si destul de superficial...pentru ce "vibrezi" tu cand te duci la serviciu? Pentru banii pe care ii iei, daca ai avea bani, ai mai simti vreo vibratie in a te scula zi de zi cand ti-e somnul mai bun si a te duce la lucru?
ReplyDeleteCred ca iti place sa crezi ca tu gasesti ceva special in tot ceea ce faci, pentru ca altfel prea ar fi totul lipsit de orice sens. Dar, ca idee, ce faci tu seara facem cu totii, iar multumirile/fericirile sunt de moment.
Hai sa nu ne comparam cu aia care lucreaza ca voluntari prin Africa, cu cei care filmeaza pentru Animal Planet, cu aia care salveaza victimele unui cutremur, unui taifun, unui orice. Sa nu ne comparam cu nimeni care chiar face ceva cu un scop nobil/emotionant/de necontestat. Noi muncim, mergem in Mall, mancam KFC, discutam despre cure de slabire, ne iubim, ne casatorim, facem copii si din cand in cand ne trezim ca nenea pensionat din filmul tau. Si asta se numeste o viata normala.
Am spus eu ca vibrez cand merg la serviciu? No fucking way, mi-ar placea sa scap de el si sa pot face si mai mult din ceea ce-mi place, insa pot spune ca sunt fericit chiar si asa. Sa nu blamam totusi rutina prea mult. Toti avem nevoie de ea, altfel o luam razna. Daca brusc am avea 24 de ore la dispozitie sa facem ce vrem, sunt sanse foarte mari sa ne pierdem total controlul sau, mai realist, creierul isi va gasi fara ca noi sa realizam, o rutina, cu care sa se poata obisnui, pentru ca altfel nu suntem in stare sa-l controlam. Ce, voluntarii din Africa nu sunt rutinati? Orice ai face, ca-i profesie liberala sau nu, tot in rutina intrii pentru ca asta ne este firea. La mine cel putin, nu exista frica de rutina, pentru ca fac sau cel putin am pretentia ca fac ceea ce-mi place, ori de cate ori am ocazia. Nu ai nevoie sa mergi pe Luna sau sa innoti cu balenele albastre pentru a fii fericit. Conteaza ceea ce se petrece in capul tau si ceea ce poti lua din ce faci,vezi sau simti.
ReplyDeleteNu cred ca vorbim de aceeasi rutina atunci cand vinzi zi de zi pantofi intr-un supermarket sau descarci saci sau butonezi intr-un soft de conta all day long etc. si atunci cand innoti cu balenele albastre ( ca tot ai dat tu exemplul asta ).
ReplyDeleteAvem nevoie de rutina, consideri tu, pentru ca asta am inghitit de mici: rutina de a ne juca de la 14;00 la 16;00, de a manca dimineata, de a ne uita la TV la desene de la 20:00, de a merge 5 zile/saptamana la scoala, de a ne face temele etc. Crezi ca daca ne nasteam cine stie pe unde altundeva, am fi avut aceeasi rutina? Sau chiar crezi ca am fi avut una?
Problema/sau fericirea este ca suntem mediocri, cu niste vieti mediocre. deci sanse maxime ca la pensie sa ne dam seama ca nu prea am facut nimic esential pe pamant :) chiar si in cazul tau :P
Comparatia cu alte lumi si alte planete nu prea are rost...daca "altundeva" ai fi avut 4 picioare si 8 maini, inseamna ca acum trebuie sa-ti faci probleme ca aici ai doar 1 pereche de caciula?
ReplyDeleteVorbim despre aceeiasi rutina, pentru ca nu exista mai multe feluri ;) Indiferent de ceea ce faci tot rutina se numeste. Si daca faci in fiecare zi altceva, este rutina in ultima instanta. Nu exista rutina rea sau buna, ci doar modul in care ajungi la ea conteaza. Daca ma complac in rutina e rau, insa daca rutina mea imi da satisfactie e foarte bine. Asta conteaza. Mediocritatea este relativa de la individ la individ si daca tu consideri ca esti asa, poate ar trebui sa incerci sa adaugi valoare lucrurilor pe care le faci sau sa gasesti ceva ce-ti place, altfel, te complaci si din asta nu are cum sa iasa ceva bun...parerea mea :)