
Un film care m-a lasat masca dupa ce s-a terminat...abia la a doua vizionare am reusit sa inteleg mesajul si sa prind cu adevarat ideea filmului. E greu sa o transcriu aici, nu sunt critic ci doar un cinefil, insa temele ar pute fi rezumate la dragoste, moarte, misticism, simbolistica si transcedenta... poate parea greoi pe alocuri, insa cand ii descoperi frumusetea nu poti decat sa o admiri si sa te gandesti ca prostul dupa ce se termina la ultimele 2 ore. Cred ca in final, regizorul vrea sa ne transmita pe langa altele mesajul ca moartea, este o parte cat se poate de naturala din existenta noastra, parte careia nu trebuie sa ne impotrivim ci din contra, sa o imbratisam, sa o acceptam. Doar atunci vom putea vedea/simti/trai cu adevarat si ne vom putea bucura de viata asta, aici, pe Pamant. Un film superb realizat, cu un Hugh Jackman excelent (nu l-as fi vazut niciodata facand fata unui asemenea rol), Rachel Weisz si Ellen Burstyn foarte bine alese si muzica superba de Clint Mansel (cel care a facut si coloana din Requiem for a Dream). Recomand din inima acest film!
No comments:
Post a Comment